MÒDULOS TRASVERSALES - Pro nde ischire de prus

S’usu comunu de sas terras in Sardigna

S’usu comunu de sas terras in Sardigna

De su bidatzone a s'ademprìviu

Su bidatzone fiat un'istitutu pro sa regulamentatzione de s'usu comunàrgiu de sa terra in Sardigna. Custa particulare forma de impreu tzìvicu riguardaiat sa coltivatzione e su pàsculu praticados su prus in sas arturas, pranura e in sos sartos de sos montes, in ue sos propietàrios de bestiàmene teniant diritu de pàsculu e totus de regorta de sa linna.
Pro mesu de custu originale sistema comunàrgiu si organizaiat sa vida e su traballu de sa gente e impare a su pàsculu errante (tramudadura) e a sas lees non iscritas de su "còditze barbaritzinu" e sas àteras istitutziones istatales de sos Giudicados fiant, su fundamentu de sa cultura in Sardigna.
Finas dae su perìodu romanu-bizantinu e pro totu su perìodu giudicale su bidatzone interessaiat terras populares de pertenèntzia de sa bidda. Una parte de custu terrenu fèrtile fiat posta a usu de sa comunidade, pro sa se mina de su laore (trigu, òrgiu, fa e àteru).
In s'economia serrada chi at caraterizadu sa Sardigna de custos sèculos, chi non teniat istradas vàlidas, custu sistema podiat satisfàghere su bisòngiu de s'alimentatzione de sa gente.
Sas partes assignadas de sos bidatzones fiant custoidas dae istitutos de seguràntzia e fiant partzidas su prus dae muritos a sicu, de sepes pro impedire de invàdere sas terras. Sas tassas fiant pagadas in cantidade proportzionale a sa regorta.
Sa terra beniat traballada e semenada segundu su regime naradu "a maggese". A pustis, pro un'annu beniat lassada a reposu de sa coltivatzione, ma usada a pàsculu, e pigaiat su nòmine de "paberile" (serbiat a pàsculu pro su bestiàmene mannu: boes, caddos, poleddos), diversu de su "pardu" naturale (in ue pasculaiant berbeghes e cabras). Custa rodiada a is bortas beniat onni duos annos si su terrenu beniat semenadu a fa. In sa divisione si sighiat s'assignatzione a sorte, fata in Cabudanni, chi fiat cunsideradu su primìtziu de s'annu

Sos ademprìvios

Custos "diritos reales" pùblicos fiant giai una pràtica consuetudinària e in su perìodu de sa dominatzione Aragonesa-Catalano-Ispagnola de su Regnum Sardiniae si tzerriaiant ademprìvios:
"ad empriu es el derecho de aprovercharse de alguna cosa y regularmente de los terrenos incultos".
Sas terras interessadas depiant èssere non usadas dae sos propietàrios comente su Demàniu, sos barones e àteros possessores privados, e cuntzessas su prus de badas a sa populatzione, pro sa linna, sa se mina, sos pàsculos cun s'usu de sas abbas.
Su documentu chi chistionat pro primu de sos ademprìvios est sa Carta Reale "Ceterum" de su 13 de Austu de su 1327, a primìtzios de su perìodu aragonesu. Cuntzediat sos privilègios a sos abitantes de Casteddu a esertzitare sa cassa, su pàsculu, sa regorta de sa linna, sas abbas e finas sas spiàgias in intro sos cunfines de su distretu de sa tzitade.
Cun su passàgiu de su Regnum Sardiniae a sos Savoja custos diritos cun sas Patentes de su 14 de Cabudanni de su 1744 benint limitados.
A modificare custu echilìbriu, si puru fraile, ant a èssere sas lees de s'Otighentos chi ant a triulare sa situatzione. Cussos annos bidiant una crèschida de sa populatzione.
Su ses de Santugaine de su 1820, cun "S'Editu de sas chiudendas", su guvernu piemontesu, unu sèculu a pustis èssere otènnidu sa Sardigna, detzidet de intervènnere pro megiorare sa produtividade de sas terras sardas cun una trasformatzione radicale de sos fundos.
Sa solutzione, pensaiant sos Savoja, depiat èssere su seberamentu de sa condutzione comunitària e in sa realizatzione de sa "propiedade perfeta", segundu su modellu piemontesu a imitatzione de s'Inghilterra.
A pustis benit cumpletada cun su regulamentu de s'ispartzidura de sos terrenos su 26 de freàrgiu 1839. In Sardigna pro su fatu chi non esistiat ancora unu "catastu prediale" (de su possessu) si rendiat prus difìtzile dimustrare su tìtulu de propiedade e duncas s'atuatzione de custos provedimentos. Medas fiant sos abusos, e sos chi podiant realizare custu progetu fiant sos benestantes e sos polìticos.
In totu is modos s'aplicatzione de custa lee at a cumintzadu tardu e at a èssere meda longa, pro s'in detzisione de sos feudatàrios, chi timiant sa fine de su feudalèsimu, mentres medas propietàrios piticos non ischiant comente si mòvere. Pro non chistionare de sos lìmites de sa lee chi si fiat dimustrada non cunforme in s'identificatzione de sa calidade de sos terrenos pro nde carculare su valore. Su paesàgiu de sa Sardigna diveniat cumpleta mente disegnadu dae custos muritos a sicu chi aiant determinadu sos latifundos (propiedades mannas) e sa frammentatzione de sas propiedades in tancas piticas e mannas. In sas pranuras sas retzintziones fiant fatas de figu morisca.
Cun s'aplicatzione de custa lee in sos subramontes, si fiat rennoadu sa contrapositzione violenta tra sos pastores e sos massajos. Sa situatzione fiat divenida aici grave chi sos pastores pro pòdere resìstere disigiaiant de torrare a sa situatzione chi bi fiat in antis, e in Nùgoro iscopiaiat sa rebellia " a su connotu" mesche cando sos amministradores cumonales detzident de fratzionare a sos terrinos adempriviles de Pradu pro los pònnere in bèndida a sos privados.
A pustis àteros provedimentos fiant istados detzisos dae sos piemontesos, comente s'abolitzione de su feudalèsimu a partire dae su 1835, e cumpletada cun su regulamentu de s'ispartzidura de sos terrenos su 26 de freàrgiu 1839, chi si concruiat cun su riscatu, carculadu in modu meda bantagiosu pro sos feudatàrios.
Sos terrenos feudales, prima inseridos in su Demàniu de s'Istadu, ant a èssere pagados dae sos Comunos, chi a pustis ant a fàghere pagare a sos cuntribuentes. S'ùrtima fase at a sighire cun sa divisione pro sa bèndida o sa cuntzessione in enfiteusi (o cuntratu de afitu) a sa populatzione.
Cando sa Sardigna at a èssere incluida in su Regnu de s'Itàlia ant a tzessare de su totu pro efetu de sas lees fatas tra su 1865 e su 1867. Cun sa lee de su 29 de làmpadas de su 1873 s'Istadu ponet in bèndida sos terrinos suos.
In su 1897 una lee poniat sas terras non lìberas de serbidura de su Demàniu e de sos Comunos a dispositzione de duas Cassas adempriviles de sas provìntzias de Casteddu e de Tàtari, cun su còmpitu de alienare a sos ispeto raos forestales de su Demàniu pro s'impignu de su rimboschimentu. Dae custu interventu si fiant avantagiados sos pastores pro s'aumentu de sos pàsculos. Ancora oe bi est in Sardigna sa situatzione de una cuota de ademprìvios comunales (usos tzìvicos).