Barisone, re de Sardigna

Barisone

In sa metade de su de XII sèculos in Arborea regnaiat su giùdiche Barisone chi s'aiat postu in conca de divenire re de Sardigna.
Tzertu sa fama sua at sighidu a crèschere a pustis s'atopu intergiudicale de Bonarcadu e Barisone chircaiat alleàntzias non solu tra sos giùdiches sardos, ma finas in foras.

Fiat in bonos raportos, non solu cummertziales, cun sa Catalugna e difatis est a issu chi su conte de Bartzellona Remundu Berengariu IV si fiat riferidu pro chircare de cumbàtere sos piratas de sas Baleares.

Ma custos raportos cun sa Catalugna si sunt sighidos a afortiare a su puntu chi Barisone aiat ripudiadu sa prima mugere Pellegrina de Lacon pro pòdere isposare una neta de su conte de Bartzellona Remundu Berengario IV e fàghere giai alleàntzias prus fortes cun s'Aragona.
In cussos tempos su ripùdiu de sas mugeres in Sardigna fiat una pràtica comuna e sos guvernantes si nde serbiant pro aumentare sos tìtulos e su podere e pro tènnere prus fortza pro esserent seberados finas a sa càrriga de Giùdiche.
Sa Crèsia tzertu protestaiat e sos papas aiant imbiadu medas lìteras pro cuntrastare custa pràtica e mescamente sas cojas tra parentes, comente costumaiant tra sas famìlias de sos giùdiches pro mantènnere semper tra issos e totu su podere.
Ma mancu sas lìteras de su papa ant cambiadu sos usos e costumàntzias de sas cojas tra famìlias parentes.
Su fatu chi una mugere esseret ripudiada non cumportaiat chi non podiat prus istare in sa corte, e giai bidimus difatis chi Pellegrina de Lacon, in su tempus benidore, annos a pustis su ripùdiu, est istada finas reghente, a su postu de su fìgiu, cando Barisone nche fiat in Gènova blocadu dae sos genovesos ca no aiat galu chitadu su dèpidu pro cando l'aiant incoronadu re.
E in cussos annos in Arborea si sunt formados duos partidos, un'a favore de su Giùdiche Barisone, apogiadu dae sos aragonesos, chi aiant tentu incàrrigos de balia chi prima teniant sos majores locales, s'àteru partidu fiat de arborensos, de sas famìlias de sos majorales, cun a capu Pellegrina de Lacon e sos fìgios, chi imbetzes cuntrastaiant sa polìtica filo-aragonesa de su Giùdiche.
Barisone si fiat afortigadu cun su matrimòniu nou e at finas atacadu sos giudicados de Torres e de Casteddu, ma custos l'aiant bintu e obligadu a si nche serrare in su casteddu de Cabras.
Barisone cheriat unificare sa Sardigna suta unu guvernante ùnicu, cheriat su podere pro divenire re e at dimandadu s'agiudu de sos genovesos, e fortzes l'ant agiudadu finas sos aragonesos, pro otènnere dae Federicu Barbiruju s'investidura de re de Sardigna.
Su problema mannu fiat su dinare e difatis s'imperadore solu a cussu pensaiat cando distribuiat sos tìtulos.
B'est de tènnere contu chi como a s'imperadore de dinare nde li bisongiaiat galu de prus ca bi fiat s'impresa de Sitzìlia de preparare e duncas cando at bidu sa dimanda de Barisone pro s'investidura no at indagadu meda a fundu supra sas possibilidades chi teniat de pagare su tantu chi bisongiaiat e at atzetadu de l'incoronare re de Sardigna chene si pònnere mancu su problema si lu podiat fàghere o nono.
E giai, apogiadu dae sos genovesos, Barisone partit cun sas naves de sa repùblica marinara, acumpangiadu cun totu sos onores dae sos consoles Pizzamiglio, Alberigo e Lanfranco, dae Guglielmo Dòria, Giònata da Campo e dae sos giùdiches Bigotto e Guido da Lodi.
In Pavia s'imperadore Federicu Barbiruju l'incoronat re de Sardigna  in sa crèsia de Santu Siro in su mese de austu de su 1164. Su costu de sa corona de Sardigna fiat de 4000 marcos de prata de dare deretu e unu tzensu cada annu de istabilire cantu prima.
Ma, a penas finidas sas formalidades pro l'incoronare, sos giùdiches de Torres e de Casteddu ant atacadu su giudicadu de Arborea; mentres sos genovesos, chi aiant antitzipadu totu su dinare e pagadu pro fàghere a Barisone totus sos onores chi unu re si mèritat, non l'ant lassadu torrare a Aristanis ca prima cheriant chi su re nou esseret torradu totu su dinare antitzipadu.
Su re non teniat belle nudda, sa summa fiat tropu manna e,antzis, cando ant bidu giai sos genovesos pro duas bortas ant imbarcadu a Barisone finas a su portu de Aristanis pro incoragire sas colletas de dinare pro pagare su dèpidu e pro duas bortas nche l'ant fatu torrare a Gènova cun s'impignu de lu liberare solu a dèpidu pagadu.
Solu meda tempus a pustis sos genovesos si sunt resos contu chi Barisone non fiat in gradu de pagare sos dèpidos chi fiant semper de prus ca sas ispesas pro lu mantènnere in Gènova fiant mannas.
A unu tzertu puntu pro cussu ant pensadu chi lis cumbeniat a nche lu illiberare, pro non sighire a pèrdere dinare, e nche l'ant lassadu ghirare a Aristanis, oto annos a pustis chi l'aiant incoronadu re, acumpangiadu dae su pìscamu de Aristanis e unu corteu de majorales aristanesos e de tzitadinos genovesos de bàlia.
Cando fiat partidu s'ànimu de Barisone fiat prenu de bisos e de isperas bonas de una carriera manna e gloriosa, furriadu dae prestìgiu e onore, e como fiat torradu cun s'ànimu galu forte, ma oramai non teniat prus sas isperas de unu tempus de pòdere arribbare a una Sardigna guvernada dae unu re.
E difatis, mentres cun sos giudicados de Torres e de Casteddu sighint momentos de paghe e de gherra, Barisone non fiat prus de s'idea de impònnere a sos àteros Giùdiches s'autoridade sua de re.
E at afortigadu s'amistade cun Pisa non pro tènnere prus podere e apògios pro sa soverania sua, ma pro istruncare sas pretesas de sos genovesos chi podiant pònnere in dùbbiu s'indipendèntzia de Arborea.
Duncas si su bisu de Barisone no at dadu resurtos bonos, sa curpa est de sos genovesos chi, imbetzes de dimandare àteru, comente a cuntratos cummertziales, terras, càrrigas pro superare sa cuncurrèntzia cun Pisa, ant reduidu totu a unu fatu solu de ispeculatzione finantziària da parte de sos potentes meres de naves e de bancas chi cheriant su balàngiu deretu e no ant pensadu a unu cras prus pròspero e prenu de benefìtzios diferentes.
Custu disignu polìticu de Barisone, chi duos sèculos a pustis ant a chircare de praticare sos nebodes suos Marianu, Ugone e Lionora, no est andadu in portu duncas pro curpa de sos genovesos, ma bisòngiu de reconnòschere chi Barisone at tentu s'idea de unificare sa Sardigna suta unu solu soberanu pro pòdere tènnere e fàghere sa boghe prus manna finas cun pisanos e genovesos.