Sigismondo Arquer

S’istemma de sos Arquer

Unu de sos òmines prus famados de su Chimbighentos in Sardigna est tzertu Sigismondo Arquer.
Un'òmine sardu, ma in su matessi tempus europeu siat pro sa cultura e sas òperas suas, siat pro su rigore morale, s'onestade e sa libertade de sas ideas.

Fiat tantu lìberu chi at tentu cuntatos cun personalidades luteranas e at contribuidu a fàghere connòschere sa Sardigna a livellu europeu e mundiale, iscriende un'òpera ùnica 'Sardinia brevis historia et descriptio', chi est istada inserida in s'òpera de geografia de Sebastianu Münster, intitulada "Cosmographia universalis" e publicada in Basilea in su 1550.
Sigismondo Arquer teniat cuntatos cun sos nòbiles ispagnolos, cun sos res e sos prìntzipes. Difatis medas bortas s'est atopadu cun Càralu V s'imperadore e cun Filipu II siat pro motivos istitutzionales siat pro lis dimandare agiudu in difesa sua e de sa famìlia. Issu est un'esèmpiu de comente sas lutas pro su podere arribbaiant a su puntu chi sas ideas religiosas beniant impreadas pro interessos polìticos.
Sigismondo Arquer difatis fiat in antipatia de sa classe dirigente sarda, de sa nobilesa sarda pro su rigore suo, pro sa difesa da parte sua de sa lee e de sos deretos fiscales de sa Corona e custu rigore at istorbadu medas persones e famìlias potentes de Casteddu chi, non podende-lu cumbàtere in sos temas polìticos l'ant atacadu in su tema religiosu acusende-lu de àere simpatias pro sos luteranos.
E ant bogadu a campu provas, iscritos, lìteras e cuntatos cun sos luteranos chi sunt serbidos in su dibatimentu chi l'at fatu s'incuisitzione chi, a pustis de sete annos de presone, l'at cundennadu a mòrrere brusiadu in sa pùblica pratza.
Asquer s'est distintu puru pro s'amore a sa terra sua, sa Sardigna, e at iscritu in latinu, catalanu e sardu pratichende e dimustrende de connòschere totus a tres limbas chi pro issu teniant uguale dignidade. Ma connoschiat puru s'italianu, pro àere istudiadu in Pisa, e su castillianu, pro sa frecuèntzia de sa Corte.
Arquer, nàschidu in Casteddu in su 1530, at istudiadu meda e s'est laureadu in utroque jure(Deretu tzivile e canònigu) in su 1547  in s'universidade de Pisa, mentres a pustis in su 1548 in s'universidade de Siena s'est laureadu in Teologia.
In su 1549 andat a Bruxelles in ue atopat a s'imperadore Càralu V e intrat in sa simpatia sua.
Difatis s'imperadore li cunferit incàrrigos de grandu importu  tra sos cales s'incàrrigu de abogadu fiscale pro sa Sardigna.
E siat sa càrriga e totu e siat su rigore cun su cale l'at esertzitada l'at postu in cuntrastu cun parte de sas prus importantes famìlias nòbiles de s'ìsula comente a sos Aymerich, sos Aragall, sos Torrellas e sos Zapata.
E sunt comintzadas tando sas acusas contra a Arquer chi si difendet e tenet finas s'apògiu de Filipu II e benit assoltu in duos dibatimentos.
A pustis l'acusant de esseret erege, de esseret prus protestante chi non catòlicu e faghent riferimentu a s'òpera sua supra sa Sardigna in ue crìticat meda su cleru sardu e lu pintat comente interessadu prus a pro-creare chi no a pensare a preigare sa paràula de Cristos.
In finis però sas crìticas de Arquer a sos cresiàsticos sunt prus pagu fortes de sas chi aiat fatu carchi tempus prima su pìscamu de Casteddu, ma s'acusa de erege si cumprendet chi est un'iscusa pro lu pòdere protzessare e cundennare a morte in modu chi sos nòbiles si nche potzant liberare de un'inimigu forte e contràriu meda a issos. Difatis sa luta fiat tra sa classe de sos nòbiles e cresiàstica contra a sa classe togada a sa cale aparteniat Sigismondo Arquer e sa famìlia sua.
E a sa fine resessent a lu fàghere cundennare a morte dae su tribunale de s'incuisitzione e in su 1571 benit brusiadu bivu in sa pratza de Toledo. Su dibatimentu est adduradu medas annos, sete, e Sigismondo Arquer at semper afirmadu chi issu fiat innotzente e chi no at mai rinnegadu sa religione catòlica.
Custas lutas pro mantènnere su podere e sas càrrigas de importu prus mannu sunt sighias puru in su Seschentos in Sardigna e si sunt iscontriadas sas famìlias nòbiles de punta, mescamente cando fiat Visurrei su marchesu de Camarassa (1665-68). In custos annos bi sunt istados sos iscontros tra sas fatziones de sos nòbiles sardos pro sa cunvocatzione de su parlamentu generale chi est istadu abertu in su mese de ghennàrgiu de su 1667 e serradu in su mese de maju de su 1668; e sas cuntierras fiant pro sa chistione de su donativu de dare a sa Corona, comente cheriat su Visurrei, o in parte a su Regnu, comente dimandaiant medas àteros. Po arresonare de sa chistione e arribbare a la definire ant imbiadu a sa Corte Agostinu de Castelvì, marchesu de Laconi, chi fiat a favore de sos chi cheriant mantènnere una parte de donativu a su Regnu, ma sa missione s'est concruida chene perunu èsitu.
E in su mese de lampadas de su 1668 ant mortu a Agostinu de Castelvì e custu fatu grave at tentu conseguèntzias pesantes ca sa mugere de su mortu at acusadu comente mandante sa marchesa de Camarassa.
Pacu tempus a pustis ant mortu puru a su Visurrei Camarassa.
Custos duos fatos, frutu de sa gherra in intro sa classe nobiliare sarda, dimustrant a cale puntu nch'est arribbadu s'iscontru polìticu in Sardigna in su Seschentos.