Tra Batorghentos e Chimbighentos

Letziones in s'Universidade, XIV sec: istudiantes de s'Universidade de Bologna

Custu perìodu de s'istòria sarda est connòschida comente "sa dominatzione ispagnola" e influit pesante-mente in s'evolutzione de sa cultura e de sa limba sarda; difatis impediat a sos sardos de isvilupare una limba pròpia pro si pode reconnòschere in sa pròpia identidade.

Su latinu mantenet e aumentat sa possibilidade espressiva non solu comente limba de sa Crèsia e duncas de sa teologia, ma fiat puru sa limba de sos iscientziados: matemàtica, meighina e astronomia.
Su catalanu e su castillianu fiant sas limbas de su raportu cun su potere, duncas de su diritu, ma puru de sa narrativa.
S'italianu fiat comente una limba istrangia chi pròpiu sos decretos règios, pro sa cuncurrèntzia polìtica, impediant de chistionare, arribende a negare de frecuentare sas universidades prus famadas de sa penìsula.
In Sardigna, su volgare iscritu, in una populatzione chi in sa generalidade teniat solu una cultura orale, non podet nche tratare temas chi interessent totus, cummente sa religiosidade populare cun sas vidas de sos santos màrtires.
S'artzipìscamu tataresu, Antoni Canu (1400/1470) iscriet " Sa vida e sa morte e passione de Sanctu Gavinu, Prothu et Januariu". Si trataiat de unu poemetu longu casi milli versos de diversu tipu. S'argumentu est su sacrifìtziu de custos màrtires, iscritu pro sos fideles.
Su valore poèticu no est mannu, prenu de ingenuidades, istile non afinadu, ma rapresentaiat sa base pro sos gosos de sa trasmissione orale in onore de sa Vìrgine e de sos santos. Sos gosos sunt lòmpidos fintzas a sos tempos nostros, usados in sas festas de sas biddas. In limba catalana tenimus comente primos documentos «El Cant del Judici» pro Nadale e una cobla, unu cantu de gherra cun isperàntzia de vitòria (1412 - in s'Alighera). Custos documentos sunt sa testimonia de sa limba de sa dominatzione chi cumintzaiat in sa prima matade de su Batorghentos e chi at a durare fintzas a su primu deghènniu de su Setighentos, cando at a èssere sa limba ufitziale de sa Sardigna. Sunt datados 1337 sos primos pregones in limba catalana, ma a custa limba s'at a agiùnghere su "ispagnolu castillianu" a sos primos de su 1600 chi, sena esclùdere su catalanu, diveniat limba ufitziale de sos tribunales e de sas iscolas. At a resìstere fintzas a su 1764 cando sa Sardigna fiat giai passada a su Re de Sardigna dae su 1720.
Est a metade de su Chimbighentos, cando si unìficant cun sos re catòlicos sos duos regnos ibèricos, chi sa cultura de s'ìsula si distacat dae sa penìsula italiana e si bortat a s'ispagnola. In custu perìodu naschet puru sa istampa a caràteres mòbiles e su Speculum Ecclesiae est sa prima òpera istampada in Casteddu - in su 1493 - dae Sarvadore da Bologna.