Su Chimbighentos

  • Stampa
Unu còdighe miniadude su sèculu XV

In su perìodu de su Rinaschimentu su distacu tra sa penìsula - chi bivet un'istajone de cultura istraordinària - e sa Sardigna est tropu craru. Arribbaiat in Sardigna solu una parti minore de custa meravigiosa variedade de cultura.

Tenimus pagos literados chi ant pòdiu istudiare in sas Universidades de Pisa e Bologna o in Valèntzia o Salamanca. Sunt pagas sas pesonas cultas in unu grandu mare de analfabetismos, tantu chi s'Artzipìscamu Parragues de Castillejo, in una relatzione a su Re, li rapresentaiat s'ignoràntzia de su cleru chi insegnaiat in sardu sas pregherias e solu sos mègius tra issos ischiant lèghere; Abarrare cristianos in cussas cunditziones, naraiat Parragues, fiat unu miràculu.
A sa fine de su sèculu in Tàtari prima, in Casteddu a pustis, cumentzant sas iscolas tentas dae sos gesuitas.
In custu desertu culturale bi fiant però personàgios de sicura cultura iscientìfica comente Tommasu Porcel, mèigu in Casteddu e Gavinu Sambigucci in Tàtari. Sos iscritores de istòria non podent però bantare sa concurrèntzia cun s'istile latinu de su Rinaschimentu de sa penìsula.
Ma tra sos poetas si distacaiat Roderigo Hunno Baeza, autore de epigrammas e carmes in latinu e grecu segundu s'istile alessandrinu.
Unu de sos caràteres fundamentales de su Chimbighentos in Sardigna est su de mantènnere sos tres filones de sa traditzione literària: 1) cussa ispagnola chi rapresentaiat sa limba ufitziale e de sa primatzia polìtica; 2) cussa italiana, chi produiat in ritardu in raportu a s'isvilupu de sa literadura; 3) cussa dialetale chi - mancari inferiore - teniat sos cuntatos cun sa poesia populare, semper presente. Sos tres iscritores prus mannos de su tempus, segundu sa classificatzione presentada fiant: Antoni Lo Frasso, Gerolamo Araolla e Pedru Delitala chi rapresentant su plurilinguismu de limba de psicologia e de ispiritualidade.
Su primu, A. Lo Frasso fiat unu militare de S'Alighera, aiat publicadu in Ispagna in ue s'in prus biviat.
Su tìtulu de sas tres ope retas in ispagnolu fiant: I "milli dughentos consìgios e avisos discretos", publicados in Barcellona. Sa prima est un'ope-reta de moralidade in versos. S'iscopu est de cussigiare a sos fìgios su sèberu de una professione.
Sa segunda, semper in otavas, est istada iscrita a pustis sa batalla de Lepanto. Sa tertza, chi podet èssere un'autobiografia, est unu romanzu pastorale, iscritu tra prosa e versu (a imitatzione de Sannazzaro).
Pedru Delitala, de Bosa, fiat abarradu tantos annos in sa penìsula e in su 1595 aiat iscritu - a imitatzione de sa lìrica de su Petrarca - unu cantzoniere, intituladu "Rime diverse".
Su sèberu de sa limba sarda in Araolla - eclesiàsticu de Tàtari - fiat istada cussente, aiat poetadu cun trancuillidade in sas tres limbas: italianu, ispagnolu e sardu, ma s'òpera prus importante l'aiat iscrita in logudoresu e l'aiat publicada in Casteddu in su 1582. Su poema "Sa Vida, Su Martìriu et Morte de sos Gloriosos Màrtires Gavinu, Prothu et Gianuari", est cumpostu de 2000 versos, aiat tzirculadu meda, pro ite su cleru de sas biddas lu faghiant connòschere in sas prèigas.
S'otava diveniat su versu prus populare in sa poesia in limba sarda e su prus in cussa orale. Tzertamente in su cuadru generale de sa literadura sos esèmpios sardos non rapresentant calidades de meda importàntzia, mentres si isvilupat però s'interessu pro s'istoriografia. Unu esèmpiu importante est rapresentadu dae Sigismondo Arquer chi fiat istadu protzessadu e cundennadu a su fogu dae s'Incuisitzione in Toledo, in s'annu 1571. Aiat iscritu Sardiniae Brevis historia et descriptio.
G. F. Fara, unu prèide de Tàtari, in su 1580 iscriet su libru De Rebus Sardois e s'òpera De corografia Sardiniae. Custas òperas sunt istadas publicadas in S'Otighentos. Su Fara retzit su tìtulu de " padre della storiografia sarda".
Ancora, unu satzerdote de Bitti, Juanne Proto Arca, iscriet òperas chi trataiant de santos e de istòria de Sardigna.