Roma e sa religione sua

Roma e sa religione sua

A pustis chi Roma aiat bogadu sos Tarcuìnios, passat a unu guvernu aristocràticu e cumentzat una sèrie longa de gherras chi non ant mai a finire fintzas a da portare a sa màssima espansione e a bìvere in una cunditzione continu a de gherras d istantziadas dae tratados de paghe, mantenende semper sa "leadership" segura finas in sos momentos de crisi, antzis trasformende sas dificultades in momentos de recùperu.
Ma su chi caraterizaiat sos romanos fiat sa gherra persighida contra totus, ma in paghe cun sas divinidades: Giove, sa divinidade prus manna, proteghiat dae su chelu sos romanos impare cun  Giunone (sa reina) e Minerva.
Sa diferèntzia tra sa religione greca e sa romana pretzisamente fiat sa mancàntzia de mitos, abbundantes in sa religione greca, pro contras sos Romanos esaltaiant in sa pròpia immaginatzione sos eroes umanos, ma ddu su cunsideraiat fìgios de divinidades.  Si Vesta fiat sa dea chi proteghiat su foghile (sa famìlia), s'istadu e sa tzitade, Giano, deus a duas fa cis, aberit e serrat s'enna de domo e de sas biddas.
In tempus de gherra su tèmpiu suo abarraiat abertu, mentres fiat serradu in tempus de paghe.
Sas  medas divinidades dimustraiant  una sotziedade politeista. Sos "nùmina" proteghiant massajos e pastores e totu sa sotziedade. Sos Lares fiant sos ispìritos de sos defuntos de sa famìlia chi bardiaiant sos momentos prus significativos: su matrimòniu, sa fertilidade, sa nàschida de sos pitzinnos, e sa morte.
A pustis sa protetzione issoro at a èssere estendia a sa custòdia de sa propiedade. Sos Penates fiant sos ispìritos chi bardiaiant sas riservas alimentares e sa coghina, est pro custu chi a issos si oferiant una parte de su pràngiu mescamente farre e sale. Sos Manes fiant sas ànimas de sos defuntos bonos chi ispinghiant a sas pregadorias in sos momentos tristos. Podimus nàrrere ca Lares, Penates e Manes rapresentaiant sas divinidades chi ant a abarrare puru in su perìodu de passàgiu dae sa religione pagana e sa cristiana cun sa cale tenet in comunu sa base de sas timorias "ancestrales" de sos òmines, chi non intrant in cuntrastu cun su fundamentu printzipale de sa religione monoteista.
Su "mos maiorum" fiat su cumplessu de sas traditziones tramandadas e custoidas de sos romanos, sa colunna portante de sa moralidade issoro. Sa comunidade umana fiat preservada dae sa"pax deum"chi fiat su bene de sa colletividade proite asseguraiat sa prosperidade de s'istadu e impare fiat unu dovere tzìvicu. 
Su "pontefice màssimu" fiat una de sas càrrigas de màssimu importu de s'istadu e guvernaiat sos collègios satzerdotales. Sas detzisiones de importu mannu previdiant sa consulta de su collègiu de sos "aùgures", chi interpretaiant sa volontade de sas divinidades osservende su bolu de sos pitzones.
Est gosi chi sos Romanos afrontant sos Gallos chi calant dae Nord, e pro conchistare s'Itàlia tzentrale cumbatent contra sos Sannitas. Appio Claudio cumentzat sa costrutzione de sa bia "Appia", chi travestat sa Campania e puntat cara a Brìndisi, e sa Salària. Sa bia Appia at a èssere sa prima de una grandu rete chi at a rapresentare unu de sos elementos portantes de sa cultura e de su guvernu de sos romanos in su mundu romanizadu impare a sos acuedotos, sas termas,  sas cloacas, sas arenas e sos teatros.