Sas Segnorias

  • Stampa
Sas Segnorias

S'est faeddadu in s'istòria de sos Comunes, de sas lutas polìticas chi aiant cambiadu sos guvernos de custa istitutzione dae su consoladu a su podestà, a sos capitanos de su pòpulu.

E medas sunt istadas sas lutas tra sa burghesia de sos artesanos ricos, de sos mercantes e de sos meres de sas bancas contra a sos nòbiles potentes de orìgine feudale pro tènnere su podere. Sas tzitades prus ricas e importantes si sunt illargadas comente territòriu e ant sutamissu àteras tzitades prus minores. Milanu e Firentze, pro nàrrere, ant ocupadu sas tzitades de sa zona e si sunt afortigadas divenende meda potentes.

S’Itàlia de sas Signorias

Sa burghesia chi dominaiat sas tzitades at semper paradu fronte a sas rebelliones e a s'iscuntentu de sas classes prus bàscias, de sos pòveros de sas tzitades (artesanos minores e salariados), e de sas campagnas (massajos). Non semper sos guvernos de sos Comunes ant paradu fronte cun sa fortza giusta e cun prontesa a sas lutas, finas armadas, tra sos grupos e sos partidos chi gherraiant pro otènnere su podere, sas rebelliones populares, sas gherras contra a sas tzitades de a fùrriu. B'est de nàrrere chi una debilesa de sos guvernos de sos Comunes fiat chi custos duraiant tropu pagu tempus, màssimu un'annu e duncas non fiant in gradu de risolvere sos problemas e capassos de garantire sa paghe in intro e sa fortza e sa seguresa cara a foras. E duncas s'est discùidu e chircadu de agatare rimèdios noos e cun guvernos prus fortes, seguros e autorèvoles. Est tando chi si pensat de dare su guvernu pro unu tempus prus longu in manos a una persone sola chi a bellu a bellu at tentu su guvernu pro cantu duraiat e a pustis ant comintzadu a mutire custa persone "Segnore". Est capitadu finas nche ant incarrigadu de fàghere su Segnore a unu Capitanu de su pòpulu, a unu Podestà o a una persone chi aiat bintu su partidu contràriu e teniat sas abilidades e sas capatzidades de pòdere guvernare cun autoridade su Comune. Custu si presentaiat in sa pratza prus importante de su Comune, bardadu dae sos sordados suos, e retziat dae s'assemblea populare s'incàrrigu de guvernare sa tzitade comente capitanu generale de su Comune e de su pòpulu, o de perpètuu signore, o de podestà perpètuu. Ma oramai custa genia de eletzione fiat solu belle una formalidade, chi rendiat legale unu cambiamentu chi nche fiat giai capitadu, ca su podere dae parte de su segnore nche fiat giai pigadu. E gosi sunt naschias e si sunt semper prus afortigadas sas Segnorias chi si sunt isparghias su prus in s'Itàlia setentrionale e tzentrale in ue sos signores ant comintzadu a si fàghere mutire prìntzipes, marchesos, contes e ducas. E sos tzitadinos nche sunt parados sùdditos. E puru sos Comunes in ue est abarradu su guvernu republicanu, comente in Venètzia e Firentze, sas cosas sunt cambiadas su matessi. Difatis in Venètzia ant finidu pro cumandare sas famìlias ricas e potentes chi dae sa fine de su 1200 ant serradu su Consìgiu Megiore e impedidu a sas classes bassas (mercantes e marinajos prus pagu ricos, artesanos e salariados de s'arsenale) de intrare in su guvernu. Puru in Firentze su guvernu est passadu in manos a unu nùmeru semper prus minore de famìlias de mercantes e meres de bancas e a sa fine tra custas ant bintu sa de Cosome de sos Medici chi, mancari chi apat mantesu in aparèntzia sa forma republicana, guvernaiat comente a unu signore. Custos signores e prìntzipes ant sighidu sa polìtica pro pòdere illargare sos possedimentos issoro, ant sighidu sas gherras pro sa primatzia chi aiant comintzadu giai in s'època comunale. E sa cosa lis est bènnida puru bene ca sas potèntzias istrangeras fiant impignadas in sa polìtica pro afortigare su podere in intro sa natzione issoro. Sa Frantza fiat impignada in sa gherra de sos Chentu annos, sos imperadores cheriant afortigare su podere in Germània e in sos paisos de s'Europa orientale e beniant in Itàlia solu pro bèndere tìtulos a sos signores. Si sunt ismanniadas su prus Milanu, Venètzia e Firentze e a issos s'agiunghiant s'Istadu de sa Crèsia e su Regnu de Nàpoli. Sos àteros printzipados minores si sunt dèpidos alliare cun custu o cun cuddu a segunde de sas cumbenièntzias issoro. Duncas a sa fine de su '400 in Itàlia bi fiant chimbe istados chi dominaiant sa situatzione: Su Ducadu de Milanu, suta sos Viscontes, chi cumprendet belle totu sa Lombardia e parte de sa pranura padana, sa Repùblica de Venètzia chi dae su Vènetu arribbaiat a parte de sa Lombardia e de sa Romagna; sa Repùblica de Firentze chi cumprendiat belle totu sa Toscana; s'Istadu de sa Crèsia chi teniat s'Itàlia tzentrale; su Regnu de Nàpoli a su cale aparteniat su Sud.


Gherras bi nde est istadu àteras, ma nessunu fiat tantu forte de pòdere bìnchere sos àteros. E gosi s'est arribbadu a sa paghe de Lodi de su 1454 in base a sa cale totus sos istados ant reconnotu sa situatzione de echilìbriu chi si fiat criada tra issos. E custu at permìtidu belle pro baranta annos de bìvere chene gherras generales e sos istados italianos ant aumentadu s'isvilupu econòmicu e culturale chi at produidu su Rinaschimentu.