Sa nàschida de sos Istados natzionales

Sa nàschida de sos Istados natzionales

A fùrriu de sa fine de su Mediuevu sunt nàschidos sos Istados natzionales, gràtzias a sas lutas de custos perìodos. Sos istados natzionales fiant diferentes meda dae sas monarchias feudales prima de totus ca su territòriu non fiat prus divididu in fèudos assignados a sos chi disigiaiant semper de conchistare privilègios noos debilitende su podere de su soberanu.

In s'Istadu natzionale nou su re guvernaiat in totu su territòriu cun una rete de funtzionàrios o buròcrates chi ritiraiant sas impostas pro contu de s'Istadu e non de unu segnore sìngulu. Custos funtzionàrios, pagados dae su re e totu, ant sostituidu sos feudatàrios in su controllu fiscale de sa populatzione. Sos nòbiles duncas ant pèrdidu su podere issoro, ma ant chircadu de mantènnere sos privilègios, mudende in nobilitade de Corte a sas dipendèntzias de su re. Issos beniant chircados prus pro sa cultura issoro chi non pro su valore militare. Difatis sos ideales de sa nobilitade ligados a sa cavalleria oramai si nche fiant semper prus finende, a càusa de sos sistemas noos cun sos cales si faghiant sas gherras e pro sa formatzione de sos esèrtzitos populares. Essende-vi prus intradas in dinare, su soberanu si podiat permìtere de tènnere un'esèrtzitu permanente chene dèpere arruolare vassallos o gente de su mestieri. Pro mantènnere sa burocratzia e s'esèrtzitu sos soberanos si sunt apogiados a sa burghesia dae sa cale aiant otènnidu giai prèstidos cunsistentes pro sas gherras. Puru a sa burghesia cumbeniat a lassare su podere polìticu a s'amministratzione tzentrale e a s'interessare imbetzes de cummèrtzios e de bancas. Su fine de s'Istadu fiat su benèssere comunu e generale de totu su pòpulu, mancare chi pro vàrios sèculos faghet s'interessu de sas classes prus potentes. In custa època, semus in su '300, si comintzat a faeddare de s'idea de natzione, sa cale s'at a pretzisare mègius solu in sos primos deghènnios de s'Otighentos. E difatis s'est passadu dae su feudalèsimu a s'istadu natzionale non semper in modu liniare ca in medas casos sos usos giurìdicos antigos resistiant a sas formas novas de guvernu.
Finas sa burocratzia istatale podiat trasformare sa càrriga retzia dae su re in possessu familiare ereditàriu, ponende lìmites a sa libertade de atzione de su soberanu. Duncas sa paràula istadu natzionale est istada atribuida a sos istados atzentrados nàschidos dae su de XIV a su de XV sèculos ca in intro de issos ant comintzadu a si formare un'amministratzione fiscale atzentradora e un'identidade culturale basada in una limba comuna e comunas traditziones.
Su primu istadu natzionale chi s'est formadu est istada s'Inghilterra e, in su tempus de su re Juanne Chene Terra, sos barones, chi fiant sos feudatàrios inglesos, si sunt alliados cun sa burghesia e ant otènnidu dae su re de èssere consultados prima de pònnere tassas novas e custa consultatzione est istada reconnota cun unu documentu chi at produidu sa "Magna Charta Libertatum", chi podet èssere cunsiderada sa prima costitutzione europea, sa prima costitutzione chi at permìtidu de criare, pagos annos a pustis, su parlamentu inglesu, chi at a afiancare dae como sa monarchia, e chi fiat formadu dae duas cameras, una sa Camera de sos Lord, naschia in su 1239, formada dae sos feudatàrios e sos cresiàsticos, s'àtera sa Camera de sos Comunes, istituida in su 1268, chi fiat espressione de sos abitantes de sas tzitades, de sos burghesos, duncas. Ma in sa Magna Charta si faeddaiat puru de s'amministratzione de sa giustìtzia in base a sa cale sos òmines lìeros depiant èssere giudicados dae pesones de su matessi tzetu e segunde sas lees de s'Istadu e non fiant prus in manos solu de sa giustìtzia de su re.
Tzertu cando si faeddaiat de òmines lìeros si riferiant solu a sos nòbiles e a sos ricos e benestantes e no a sos artesanos minores o a sos massajos chi imbetzes non teniant perunu diritu.
A bellu a bellu b'est duncas istadu su cambiamentu mannu dae s'istadu feudale a s'istadu modernu cun unu parlamentu chi afiancaiat su re e chi rapresentaiat sos tzetos sotziales, sos nòbiles o feudatàrios o barones, sos cresiàsticos e sos burghesos.
Su parlamentu inglesu est serbidu de modellu puru pro sos Istados Generales de sa Frantza e pro sas Cortes de s'Ispagna.
Difatis, a pustis s'Inghilterra, s'est formadu s'istadu frantzesu, chi s'est afortigadu in su tempus de sa gherra de sos Chentu annos tra sa Frantza e s'Inghilterra.
Puru in Ispagna b'est istada sa gherra de sa reconchista, sa gherra contra a sos Moros, sos Àrabos, chi at impignadu sos regnos de Castìglia e de Aragona chi, a fine de su '400, cun sa coja de su re de Aragona Ferdinandu e sa reina de Castìglia Isabella, ant criadu su regnu de Ispagna, unu de sos regnos prus fortes in Europa.
A fine de su '400 e a primos de su '500, cun s'iscoberta de s'Amèrica, sa polìtica de sos istados europeos càmbiat, ca càmbiat s'economia; su mare Mediterràneu non tenet prus s'importu de prima, ma est s'Atlànticu chi atirat sas atentziones de sas potèntzias europeas chi s'afortiant e si nde format puru noas comente s'Àustria, sa Germània, s'Olanda, su Bèlgiu, sa Rùssia.
In summa su mundu no est prus su chi bi fiat in su mediuevu, sos Turcos sunt in cherta de intrare in Europa, ma benint firmados dae sas potèntzias europeas, chi benint mutias otzidentales, chi in sa batalla de Lepanto sarvant sa cristianidade dae sos Àrabos.
Mentres in Itàlia non si format un'istadu natzionale unitàriu e sa tzivilidade cumonale si mudat in Segnorias e a pustis in printzipados, ma pro s'unidade tocat de isetare a su 1861, durante su Risorgimentu.