Sa rebellione

S’arrennegu de Amsìcora.

Su pro pretore Manlio Torquato isbarcaiat in Sardigna in s'istiu de su 215, arribbende a su portu de Càralis cun sa legione sua, poniat suta sas insignas suas sas àteras fortzas presentes in s'ìsula, cumpresa sa flota, e podiat contare in 22 mìgia fantes e 1200 cavalleris.

Sas trupas romanas ant ocupadu deretu su Campidanu e in custu modu ant blocadu cada possibilidade de rebellia da parte de sas tzitades de su sud chi fiant Nora, Sulchi e Càralis e totu.
Ampsìcora at cumpresu deretu chi sa situatzione fiat divènnida meda dificultosa e pro cussu at chircadu de s'afortigare andende anca sos sardos pellitas pro dimandare s'agiudu issoro e pro los cumbìnchere a si federare cun sas tzitades pro fàghere fronte comunu contra sos romanos.
Intantu Manlio Torquato nche fiat arribbadu a su de Aristanis cun sas trupas suas e at provocadu a Iosto, su fìgiu de Ampsìcora, cumbinchende-lu a una batalla campale.
Iosto, chi non teniat meda esperièntzia e chi, non bessende su babbu aiat assuntu su cumandu de sos sardos cartaginesos serente a sa tzitade fortificada de Cornus, at atzetadu s'isfida, chene si pensare bene e a fundu, e at pèrdidu malamente: in su campu sunt mortos a fùrriu de 3000 sordados, mentres a fùrriu de 800 sunt istados fatos presoneris e su restu de s'esèrtzitu de Iosto si nch'est fugidu ghirende-siche a Cornus.
Ma a incoragiare sos sardos a nche bulliare a foras sos Romanos est istadu s'arribu de sa flota cartaginesa de Asdrubale su Calvu chi, acontzadas sas naves in sas Baleares, est arribbadu a su golfu de Aristanis.
Manlio Torquato, a pustis sa vitòria at pensadu de si nche ritirare cara a Càralis e custa mossa at permìtidu a sas fortzas de Asdrubale de s'aunire cun sas de Ampsìcora.
Gasi ant torradu deretu a comintzare sas atziones contra a sos romanos bardanende in sas biddas e sas tzitades de su Campidanu e, de seguru, nche fiant istados arribbados a Càralis si Manlio Torquato non s'esseret mòidu pro blocare custa avantzada e, a pustis de pagos iscòntrios minores, s'est arribbadu a sa batalla frontale manna.
Paret chi in s'iscòntriu sos sardos siant istados sos primos chi ant comintzadu a si nche fugire, mentres sos Cartaginesos si sunt difesos e ant gherradu cun valore.
Custu cumportamentu de sos sardos at cumbintu s'istòricu Tito Livio a los definire bonos de binchere, sardis facile vinci adsuetis.
In custa batalla disastrosa e terrìbile sunt mortos 12 mìgia sordados tra sardos e cartaginesos e 3700 fiant rutos in presonia.
Sos esponentes mannos de sa rebellione sunt istados fatos presoneris: sos cartaginesos Asdrubale su Calvu, cumandante de s'ispeditzione, Magone de sa famìlia de sos Barcas, parente de Annibale, e Annone, unu de sos ispiradores de sa rebellia de sos sardos.
Iosto imbetzes est mortu gherrende, mentres Ampsìcora, bidende su disastru mannu de sa batalla e disisperadu pro sa notìtzia de sa morte de su fìgiu, paret chi si siat mortu, a fura e a de note, in modu chi nessunu l'esseret istrobbadu.
Silio Italico nos at tramandadu sa notìtzia chi Iosto siat istadu mortu in sa batalla dae su poeta Ènnio. Ma pare chi no esseret a beru.
A pustis de pagu tempus dae custa batalla, Cornus est istada conchistada e isperdia, mentres a sas àteras tzitades e populatziones chi ant pigadu parte a sa batalla lis ant impostu tassas pesantes e tzertos tzitadinos sunt istados picados comente ostàgios.
Pacu tempus a pustis Manlio Torquato est torradu a Roma, at riferidu a su senadu de s'impresa vitoriosa in Sardigna, at donadu, comente si costumaiat, su tributu a sos cuestores, su laore a sos ediles e sos presoneris a su suta-pretore urbanu Q. Flavio Flacco.
In custu modu Manlio Torquato aiat repìtidu sas batallas de balore suas de su 335 antis de Cristos in s'ìsula, ma custa borta, cunsiderada sa situatzione de dificultade manna de Roma (bessende Annibale chi pariat intentzionadu dae unu momentu a s'àteru a intrare in sa tzitade) non fiat su momentu de tzelebrare perunu triunfu.