Guvernadores bonos e malos a su tempus de sos Romanos

Gàiu Graccu e sos sardos

Sa Sardigna a su tempus de sos Romanos at tentu medas guvernadores; de tzertos s'ischit carchi cosa, de àteros solu su nùmene, de àteros galu non s'ischit nudda.
De sos chi tenimus carchi notìtzia nde b'est istados bonos e malos.

Tra sos bonos benint tzitados Marcu Pòrciu Catone e Gàiu Graccu. Marcu Pòrciu Catone, guvernadore de s'ìsula in su 198, at cumbàtidu s'usura e sas esageratziones de sa pressione fiscale, at obligadu sos usurajos a lassare sa Sardigna, at minimadu o abolidu su frumentum in cellam praetoria, sas impositziones pro su mantenimentu de su guvernadore e de sa corte sua.
Finas a su tempus de su consoladu, in su 195 in antis de Cristos, Catone, impignadu in Ispagna pro punire una rebellione, at ordinadu a nche bogare a foras sos apaltadores chi chircaiant de comporare a prètziu de rechisitzione su trigu a massadu in sas argiolas.
De sòlitu sos magistrados romanos impreaiant sa càrriga de guvernadore pro s'irrichire, pro fàghere balàngios mannos e comintzare sa fortuna polìtica issoro.
Un'àteru guvernadore de grandu onestade est istadu Gàiu Graccu, in sa magistradura sua dae su 126 a su 124 in antis de Cristos cando s'est cumportadu in modu gasi craru e onestu chi non li podiant fàghere osservatziones peruna e difatis s'est pòdidu bantare de custa esperièntzia de magistradu narende chi aiat torradu a Roma dae sa provìntzia bòidas cussas bussas chi cando est partidu dae Roma fiant prenas de dinare e agiunghende chi àteros aiant pigadu paris cun issos brocas prenas de binu, sas matessi chi, ghirende, aiant torradu prenas de monedas furadas dae sos provintziales. S'ìsula non fiat famada nen pro sas bìngias nen pro s'ògiu de olia pro totu su tempus de sa repùblica.

Guvernadores malos: Gàiu Megaboccu, T. Albùciu e Emìliu Scauru
Bi sunt nessi tres esèmpios de guvernadores chi si sunt distintos pro no àere guvernadu bene s'ìsula e chi ant tentu pro cussu unu dibatimentu regulare: pro duos b'est istada sa cundenna, pro unu s'assolutzione.
Su primu est Gàiu Megaboccu, fortzes unu pro-pretore chi at guvernadu s'ìsula prima de su 54 in antis de Cristos; su de duos est T. Albùciu, chi paret chi apat guvernadu s'ìsula in su 105 e 104 in antis de Cristos comente pretore e pro-pretore. Cando est ghiradu a Roma, fortzes in su 104, est istadu acusadu dae sos provintziales sardos de concussione e s'est incarrigadu de s'acusa Caiu Cèsare Strabone, su tziu de Giùliu Cesare.
In Roma su reatu de concussione fiat cunsideradu tra sos prus graves e sa possibilidade de cundenna cheriat nàrrere sa fine de sa carriera polìtica. Pro rèndere s'acusa prus pagu grave e pro cugugiare responsabilidades cumonas ant propostu in difesa a Cneu Pompeu Strabone, babbu de Pompeu Magnu, chi in Sardigna fiat istadu funtzionàriu suta Albùciu, duncas cuestore.
Sos sardos, sia comente si siat, ant cunfirmadu pro s'acusa a Giùliu Cèsare Strabone chi, cun un'àbile discursu, est renèssidu a fàghere cundennare a Albùciu chi a pustis si nch'est imbarcadu cara a sa Grecia andende-sinche a Atene in ue at bìvidu in un'esìliu de oro paris cun sos amigos suos epicureos

.